Creștinii

Aproape un miliard de oameni din întreaga lume continuă să creadă şi să practice doctrina Sfintei Treimi în timp ce un număr dublu, dacă nu mai mult, o resping pur şi simplu din motivul că aceasta nu este biblică, dar este de asemenea, eronată, fără temei, fără sens, respingătoare şi contrară raţiunii.

Conform lui Bamber Gascoigne, în cartea sa "Creştinii": În  primii cincizeci de ani din ceea ce noi numim astăzi era creştină, nu găsim în nici un document un cuvânt despre Hristos sau despre adepţii săi. În următorii cincizeci de ani, creştinii au scris cele mai multe dintre cărţile care astăzi alcătuiesc Noul Testament. Dar încă nici un cuvânt, cu o mică excepţie, de la un scriitor din afară. Iar apoi, în secolul al doilea, autorii romani au inceput sa comenteze: 

"Există un grup, urât pentru urâciunile lor, numit creştini de către popor. Christus, de la care vine numele, a suferit pedeapsa extremă în timpul domniei lui Tiberius, de mâinile unuia dintre agenţii noştri, Pilat din Pont." (Tacitus)

"Creştinii sunt o clasă de oameni vânduţi unei superstiţii noi şi rele." (Suetonius)

"Săracii nefericiţi sunt convinşi că vor fi nemuritori şi vor trăi pentru totdeauna, prin adorarea sofistului răstignit şi prin traiul după legile sale. De aceea, ei dispreţuiesc lucrurile lumeşti, considerându-le proprietate comună.

 Ei primesc această doctrină prin tradiţie, fără nici o dovadă clară. Deci, dacă orice şarlatan sau jongler vine printre ei, el dobândeşte rapid avere prin impunerea sa asupra acestor oameni simpli." (Lucian)

Cu toate acestea, creştinismul a înflorit şi a devenit o mare religie dar învăţăturile creştinismului modern aşa cum le ştim astăzi, sunt diferite de ceea Isus (Pacea fie asupra lui) a predicat discipolilor săi. Diferite  doctrine ale creştinismului, cum ar fi Sfânta Treime a fost dezvoltată mai târziu. Începuturile sale au loc în timpul domniei împăratului Constantin cel mare (Niceea) şi este  dezvoltată ulterior într-o dogmă integrală în timpul împăratului Teodosie în anul 381 d.hr. Ce ciudat! De atunci, creştinismul s-a împărţit în diferite secte fiind greu acum să recunoaşti adevărata credinţă creştină. Dar orice ar fi, în contextul actual, nici una nu se proprie de învăţăturile originale ale profeţilor. Ei îşi bazează învăţăturile lor pe Biblie, care este obiectul unei revizuiri continue.

Numai Dumnezeu ştie când creştinii vor fi capabili să producă o versiune corectă a propriei lor scripturi . (Biblia)

Oricine se poate mira de numărul de versiuni ale Bibliei puse în circulaţie astăzi. Fiecare este diferită de celelalte, însă fiecare pretinde a fi versiunea originală. Fiecare declara lumii că biblia lor este  inspirată divin.

 Se folosesc de referinţa din Biblie (II Timotei 3:1, Noul Testament), care spune:

"Toată scriptura este inspirată de Dumnezeu …" Dar ceea ce creştinii nu înţeleg este că, "în mod substanţial conţinurile Bibliei lor, nu sunt scripturi, ci doar poveşti, însemne, evenimente şi tradiţii."Problema devine mai complexă atunci când ajungem să aflăm că unele versiuni ale Bibliei contin mai multe cărţi decât altele. Versiunea Ortodoxă (OVC), conţine 86 de cărţi; Versiunea Carismatică (CV), conţine 76 de cărţi; Versiunea Romano- Catolică (RCV), conţine 73 de cărţi iar toate Versiunile Protestante , conţin  66 de cărţi incluzând Noua Traducere mondială a Sfintei Scripturi [1984] (NW), folosită de Martorii lui Iehova şi alte versiuni precum  King  James  [1611  –  1942]  (KJ), American  Standard  [1901  –  1944]  (AS),   Standard Revizuită [1971] Second Edition (RS) Biblia Ierusalim [1966] (JB), Biblia Vestea Bună – Versiunea de astăzi în limba engleză [1976] (TEV), Biblia Sfântă (1954: printată în 1956), Ronald A. Knox (Kx), Noua Versiune Internaţională (NIV), şi nenumărate alte versiuni.

Mai mult de atât, cum rămâne cu acuzaţiile revizorilor distinşi ale Bibliei din Versiunea Standard Revizuită (RS), ediţie revizuită în 1952 şi pentru Noul Testament, ediţia a doua din 1971, de către Wm. Collins Sons & Co Ltd, publicată de Societatea Biblică din Canada, care menţionează în prefaţa sa: (1) "Cu toate acestea, versiunea King James are greşeli grave ..... aceste greşeli sunt atât de multe şi atât de grave încât să solicite revizuirea traducerii în limba engleză. "(2) "Versiunea King James a Noului Testament a fost bazată pe un text grecesc, care a fost marcat de greşeli" Cum rămâne cu acuzaţiile Martorilor lui Iehova, publicate în ediţia din septembrie 1951 a revistei Treziţi-vă , care menţionează: "Biblia are 50.000 de erori"

Şi, cum e dacă spun, contrar convingerilor noastre că "nici unul dintre scriitorii celor 4 evanghelii nu au fost discipoli ai lui Isus (Pacea fie asupra lui )." În (Luca 6:14-16 şi Marcu 3:17, Noul Testament), găsim numele celor doisprezece ucenici numiţi de către Isus (Pacea fie asupra lui). În timp ce numele de Matei şi Ioan sunt incluse, numele de Marcu, Luca şi Paul nu sunt menţionate.

Cu toate acestea, din citatele următoare, veţi descoperi că cele două Evanghelii atribuite lui Matei şi respectiv lui Ioan, respectiv, au fost scrise de terţe persoane.

 Citiţi reproducerile  versetului din (Matei 9:9, NT):

" De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El."

Şi în (Ioan 21:23, NT):

"Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.”

În primă instanţă, scriitorul doar relatează ce s-a întâmplat  între Isus (Pacea fie asupra lui) şi Matei, în timp ce în a doua instanţă, este evident că pronumele "Noi", stă ca scriitor.

Să ne gândim acum la ceea ce doi învăţaţi creştini afirmă despre creare Bibliei:

● "Un copist ar pune uneori, ceea ce nu a fost în text, ci ceea ce el a învăţat că ar fi. El va avea încredere într-o memorie nestatornică, sau va face textul în acord cu punctele de vedere ale şcolii de care a aparţinut. În plus faţă de versiunile şi citatele de la Sfinţii Părinţi, era cunoscută existenţa a patru mii de MSS (manuscrise) greceşti ale Noului Testament,. Ca rezultat varietatea lecturii este considerabilă. ".

● "Astfel, Evangheliile au fost create, ceea ce reflectă în mod clar concepţia nevoilor practice ale comunităţii pentru care au fost scrise. Materialul tradiţional a fost folosit în ele, dar nu a existat nici o ezitare în modificarea acestuia sau pentru adăugiri la aceasta, sau în a eliminarea a ceea nu se  potriveşte scopului scriitorului ".