Doctrina Sfintei Treimi

Nimic nu ofensează mai mult creştinii, ca punerea sub semnul întrebării a doctrinii Sfintei Treimi, izvorul credinţei lor. Din moment ce am crescut ca un creştin, ştiu foarte bine ca va răni cu siguranţă un adept devotat al creştinismului. Dar să  împrumuţi un ochi orb cuiva când ştii foarte bine adevărul,  este nedrept, deoarece suntem obligaţi prin poruncile lui Dumnezeu să-i ghidăm pe cei duşi în eroare de o doctrină falsă. Cunoaşterea adevărul este un drept fundamental al fiecărui individ, care îl va duce pe calea cea dreaptă.

Este un fapt cunoscut, că omul a fost creat ca o fiinţă raţională. Prin urmare, el posedă capacitatea raţiunii. Asociat cu acesta, omul are întotdeauna înclinaţia pentru căutarea adevărului. De aceea, ca individ, este de aşteptat ca el să motiveze lucrurile obiectiv în toate cuvintele şi acţiunile sale pentru a-şi atinge scopul. Mai mult, el a fost completat cu libertatea de a alege care-i permite să se adapteze într-o societate civilizată. Este la fel de adevărat că nimeni nu are dreptul să-l forţeze să accepte chiar şi adevărul. Cu toate acestea, este o dovadă de aroganţă şi încăpăţânare din parte unei persoane raţionale să respingă adevărul. Oamenii cu  principii nu numai că susţin adevărul, fel el  un adevăr amar, darde asemenea, sunt gata să apere adevărul sub orice circumstanţă, chiar cu preţul sacrificiului propriei lor vieţi.

Sfânta Treime este atât de adânc înrădăcinată în rândul creştinilor, încât rareori poate cineva să ia în considerare implicaţiile unui Dumnezeu "trei-în-unul.” Deşi orginile sale provin din credinţa păgână, majoritatea nu pun niciodată la îndoială veridicitatea acestei doctrine, nerealizând că acesta este creată de om şi nu insuflată de către Dumnezeu.