CUM SFÂNTA TREIME S-A TRANSFORMAT ÎNTR-O DOCTRINĂ CREŞTINĂ?

Persecuţia creştinilor şi suprimarea Bisericii timpurii sub împăraţii romani, care a început în primul secol, s-a încheiat odată cu venirea la putere a lui Constantin cel Mare la Podul Milvian în 312 d.Hr. În consecinţă, prin convertirea la creştinism,  favoruri speciale au fost oferite oamenilor sub forma de câştiguri politice, militare şi sociale. Ca urmare, mii de non-creștini s-au alăturat Bisericii şi i-au permis lui Constantin să exercite o mare putere în treburile Bisericii.

●  În timpul domniei lui Constantin, ideea de Isus  Hristos în calitate de co-egal cu Dumnezeu Tatăl, a început să câştige impuls. Cu toate acestea, Sfânta Treime nu era o doctrină implementată la acea vreme. Ideea unui Dumnezeu triunic a stârnit mari controverse în cadrul Bisericii, mulţi clerici şi laici nu acceptau poziţia lui Hristos ca Dumnezeu.

Acest dezacord a atins nivelul de confruntare între Episcopul Alexandru al Alexandriei din Egipt şi preotul său Arie. Episcopul Alexandru învăţase că Isus era egal cu Dumnezeu, dar nu şi Arie. Aşadar, la un sinod ţinut la Alexandria în 321 d.Hr, Arie a fost destituit şi excomunicat.

● Deşi era în defavoarea gandirii instituţionale, Arie avea încă mult sprijin în afara Egiptului. Mulţi dintre episcopii importanţi, precum istoricul Eusebiu al Cezarei Palestiniene şi tizul său influent, Eusebiu, episcop de Nicomedia, erau de acord cu Arie: Isus Hristos nu este Dumnezeu.

● Controversa susţinută îl deranja pe Constantin şi în scopul a legitimării poziţiei sale, a invitat toţi episcopii Bisericii creştine la Niceea (care este acum în Asia Mică) în mai 325 d.Hr. Astfel, Consiliul de la Niceea a început să rezolve disputa privind relaţia dintre Dumnezeu şi Fiul Său. Constantin, care era responsabil cu procedura, şi-a exercitat puterea sa politică pentru a convinge episcopii să accepte poziţia sa teologică. Crezul semnat de 218 de episcopi a fost în mod clar anti-arian. Cu alte cuvinte, Crezul de la Niceea a aprobat Fiul în calitate de co-egal cu Dumnezeu. Două sute optsprezece episcopi au semnat acest crez, deşi era de fapt lucrarea unei minorităţi.

Enciclopedia Britanică rezumă lucrările Consiliului de la Niacea, după cum urmează:

Consiliul de Niaceea s-a întâlnit la 20 mai 325. Constantin însuşi preşedintele, a ghidat activ discuţia, şi personal a propus formula esenţială care exprimă relaţia lui Hristos cu Dumnezeu în crezul emis de către Consiliu," de o substanţă cu Tatăl. " Intimidaţi de împărat, episcopii, cu doar două excepţii, au semnat crezul, mulţi dintre ei împotriva înclinaţiei lor.

 ● Constantin a considerat decizia de la Niceea de inspiraţie divină. Cât a trăit nimeni nu a îndraznit să conteste în mod deschis Crezul de la Niceea, dar aşteptata înţelegere nu a urmat.